Atunci când nu mai auziți, întrebați-vă.
Atunci când vreți să renunțați, opriți-vă.
Atunci când vreți să renunțați, opriți-vă.
Atunci când timpul rămâne în urmă se deschide o altă cale,
dar noi
ne trezim paralizați în fața ei
și zburăm
înapoi spre Pământ.
Ce să fac atunci când nu mai fac nimic?
Când nu
mai pot, când nu mai simt,
Când reflexele
din mine se sting?
Ce să fac dacă nu mi-e dat să te ating?
Am învățat să trăiesc în altă lume,
Să uit, să supraviețuiesc
Și am învățat că pentru toate este un timp: Acum
ori Niciodată.
(și eternul ”Te iubesc”)
***
Uneori
(mai ales
când sîntem doi)
Lumea ne stă la picioare
Iar noi zâmbim împliniți,
Cu visele adunate în buchete magice, strălucitoare,
De lumină,
de culoare.
Uneori
Viața ne
ia pe sus
Ne scoate
din papuci,
Ne zdrobește
inimile mărinimoase
Care nu
mai înțeleg de ce, de unde
Și cum să
traducă
Ce li se
întâmplă…
Și în
fine,
Uneori
Ne venim în fire…
Pentru o secundă
Reușim să fim noi,
Cer
lângă cer
Și
undă lângă undă…
Și atunci…
sufletele ni se scufundă 😊
***
Ia un surâs
potolit,
Un colț
de inimă zdrobit,
Ia-mi din
mână viața
În loc de
Buna dimineața.
Dacă aș
putea, te-aș mirosi, te-aș coace, te-aș bea, te-aș tăinui,
n-aș
spune nimănui
cum în
tăcere mă supui
cum visăm
în zori și miez de zi
cum aducem pe lume copii
cum cum cum …
Orice ar fi.
