marți, 23 decembrie 2008

Ultimele poezii din 2008

Printre sute de catarge
foi, milioane de hartii scrise nescrise, uitate de dumnezeu pe mese ruginite,
printre ultimele clipe ale existentei
ma strecor ca o soparla nevazuta,
ca un fir de iarba secatuit,
in cautare de apa.

Am amintit sublimul cuiva,
dar oare cum mi l-ar fi luat cineva ?

Zilele astea voi scotoci prin lumina
sa ma gasesc sa ma izbavesc, sa miros a rasina,
iar noaptea
voi cauta lumea printre sute de catarge.

**

fiecare zi care trece
si bucuria fiecarei clipe de bucurie
care se regaseste in ea insasi,
lucrurile marunte dintre noi
si sufletul care respira profund,
pe toate mi le amintesc, mi le jur, mi le pastrez, mi le mai doresc
mi le doresc din nou la asfintit, la pranz, in miez de noapte,
mi le doresc cu speranta si adevar si incredere si dreptate,
mi le doresc fara pacat.
Lumea va deveni mai buna intr-o zi,
asa,
cu fiecare minut de vesnicie intruchipata in iubire
si cu fiecare geana de lumina izvorata din inima ta si-a mea.

**
Ceai verde cu portocale

Intr-o seara de septembrie, tarziu,
ma transform in ioana din noapte
si privesc luna cum se coace,
lucrurile cum dorm in jurul meu,
visele cum se trezesc
si dor.

Asfintitul s-a topit demult,
Rugaciunea nu se mai aude,
Oamenii ar fi crezut
Dar nimeni nu mai spune...

In seara asta de septembrie
am murit si am renascut putin,
fara tine.
dar n-ar fi fost la fel
daca ar fi fost altfel.

**
Priveste-mi parul saten,
Blond intunecat,
Fiecare vers e un indemn
Iar eu te resping... sau tu ?

Suprafata buzelor la patrat, in fiecare dimineata cuvantul care-mi ia somnul de pe buze
Este singuratate, spusa verde-n fata, verde-n spate,
In fiecare vers si cu fiecare carte...

Asteptam impreuna, asteptam separat,
Asteptam fiecare la o margine stramta de pat...
Asteptam dimineata si cuvintele puse la uscat,
Ca sa adormim iar intr-o zi de vara pana-n seara de pacat...

Ti-as spune si ti-am spus
Dar dorintele tale nu se vad nici macar la apus,
Cand lumea se zguduie si se-aude pana la mine
Si plansetul copiilor mei nenascuti ma urmareste din tine.

**

Azi mi-am pierdut auzul
în mijlocul mulţimii…
Am adormit
Cu zorile şi câinii,
Iar frumuseţea zilelor ca neaua
mi-au amintit de tine,
de ceva anume,
zălog,
vremuire.

**
In afara timpului
Esti
In afara de timp
Exista vise, povesti,
Iar lumile se confunda.
Amintim povesti, vise,
Ca sa ne imaginam timp.

**

you
unknown
creating the voice in me
running from the world and within it
helping my expression to emerge
and making me try myself out
in the fear of self-discovery…

who are you?

marți, 30 septembrie 2008

Primele poezii din 2008

soartă care se incumeta, lumini care ascultă,
nimeni care sa stie, nimeni care sa vrea.
Azi îmi adun orele rastalmacite, timpul ramas,
curajul din alte vieti adunat,
şi uit.

Candva, odata, am sa regasesc ţara mea furată,
sufletul rătăcit peste ganduri venite din infinit,
am să ma învoiesc cu vantul şi cu luna,
să cuprind în palme furtuna,
să-i ajut cu tinereţea,
cu momentele înnoptate şi cu tăcerea,
să remarc cand dispare
fiecare flutur şi fiecare floare.

**
Nocturne

the night
the falling into pieces
the night falling among us in pieces.
the cruelty of the signs
and something else I cannot describe.

the pieces again the pieces of mind,
of happiness, of it being or not right,
at the other end there is only doubt,
but my eyes are covering the moon tonight
and there is still a celebration,
images falling for a while.
You/Me at the end of the line.

**

Down the road that was to be untravelled
I am missing my sight
losing weight
diminishing with every second and minute
of your blindness,
of our sin.

down the pavement that I face
I surrender and fall in disgrace
the secrets are waiting for an answer
but no one is here to meet the end
of the sorrow.

Don’t wake up please
leave the morning to me
and your call of anxiety
strive to reach the finish
a break is lost and someone else will find me.

duminică, 7 septembrie 2008

Poezii din 2007

daca ar fi ca in fiecare dimineata
si lumea s-ar ascunde in plasa mea
de cumparaturi,

daca ar fi ca sufletul tau sa zboare din mine,
daca s-ar putea intampla
poate o singura data
sa uit de asteptarea scumpa si de neliniste,
sa-mi vad bucuria pe fata
si clipa indoielnica in care am crezut
in noi,

daca uneori mi-as pierde simturile inrobite de emotie,
as incerca sa te prind din urma si sa te aduc inapoi
macar cu gandul,
sa-ti smulg impresia ca esti langa mine
si soapta zilelor in care iubeam.

**

cauti
cauta marea cu soarele
cauti
cauta pestii sufletisti dintre noi
inotand miraculous pana la cer
cauta florile in buchet si soarta tainelor de maine.
Cauti
iar ziua se termina incet
si uiti cand ai plecat de dincolo.

**
Iubirea
Norilor din seara,
Florile care se nasc in vara,
Seceta buzelor tale supte de roua
Si dorinta de-a ne vedea cand ploua…

Am indraznit sa te chem iar prin vise,
mi-am trait frunzele ascutite si am inlemnit,
te-am vazut inca o data
si n-am vrut sa uit sa risc sa strig dintre amintirile dureroase ale memoriei,
am vrut sa te astept cu rabdare, sa te chem, sa cred ca nu ma mai doare…

Asculta orele cum plang fara tine,
lumile se scurg ca nisipu-n clepsidre,
mai fumegam putin pana nu se mai aude
si ostenim fara glas maini ascunse-ntre brazi.
Ne-auzim in liniste in zori,
alergam sa ne oprim, te las sa cobori,
lumea lucrurilor patrunse de timp sa mi-o omori,
iar eu sa adun piatra de temelie turnata din ghiulele de tun…

**
Raindrops
Reindeers
My veins falling to the snow
The black is white, the red is sorrow,
the whistle I blow,
The sound remaining, the bliss
and it’s you that I miss…

I will listen
and cry
I will learn
and let myself dry
I will speak
and you will smile
I will see tomorrow
is better.
so why?

**
sint muzica intepata a crucii din piatra
si frunza de sarut desprinsa din visul tau brut
acum devin o floare
intrebarea nu ma mai doare
vei veni sa ma-ntelegi
glezna de tine sa mi-o legi
cu fiecare cautare.
Ascultand fluturii cum zboara,
sarutand mirosul de secara,
fructele gustate de vant
si trupul meu frant.
Incepand minunea de dimineata
Si gustul ciobit de gheata
adevar sa nu-mi spui
prin clipele nimanui.

Poezii din 2006

Calatoria printre firele de iarba ale muntilor mei uitati de vantul serii,
Visul trait la lumina zilei si teama de intunericul tacut
unde zgomotele se cutremura cu sufletul meu inmarmurit…
Am auzit si azi o veste despre ei, despre oamenii-zei din strafunduri
Din capatul de jos al pamantului
sau centrul universului…ceva…

Nu am nevoie de ore in plus sau de ani,
Nu vreau mai multe fire de tors pentru maine,
Taramul unde dispar de dimineata imi ajunge pana seara
Si nu mai vreau sa revin.

Astazi voi cuprinde cu aceste semne originea lucrurilor necunoscute,
a sentimentelor traite pe deplin,
a clipelor marunte de bucurie
Si ma voi intoarce din poveste
cu marturia locului sfant
pe care l-am stiut pe dinauntru.

~~
Singuratate in doi

Pentru ca dimineata trece
si trec toate durerile,
ne trece visul printre degete
si nu mai murim.
Am invatat sa credem in mirare,
am ascultat inimi batand,
azi ne culegem dintre firele de iarba
si zdrobim inca un adevar
si inca un cuvant.
Asculta lucrurile cum curg
si vantul cum bate
fiecare palma de pamant se zbate,
adunand culori inmormantate intre noi.
dis-de-dimineata
vom fi singuri in doi.

~~
Freamăt subtil, frunza revine
Sufletul îngropat se tine de mine,
Adevar graiesti peste uluci,
Copiii de ţâţă nu vrei să-i arunci…

Desfă-ţi cureaua şi te miră
Astăzi totul moare în lumină,
Astăzi te ard printre lumânări
Şi mintea mi-o azvârl în patru zări…

Ascultă şi tu, amărăciune,
Cum vine clipa luptei şi cine-o să se-ndure?
Ascultă sunetul înnebunit
Şi viaţa fără sfârşit…

~~
Like my fast running around the world and its illusions,
Like a bird singing its trust in the shapes of things,
Like the misery of solitude springing up from the earth,
Like these countless emerging fires that I carry inside…

Things are crumbling upon me every day, resting in a damaged place
within my soul.
And then I reorganize the course of my life or I give up breathing
So that everything should remain the substance of dreams.