Peste culmile muntilor din noi
si peste sufletele prinse in pamant,
trecem mai rar...
Ne simtim oameni
simpli, din pamant,
aducem cu noi forta si impietrirea lutului,
cumintenia pamantului,
incercam sa traim ca pasari -
uneori reusim.
Sa-ti opresti respiratia,
sa te culci pe pamant si sa visezi la cer,
sa uiti de zilele negre si de vesti,
sa vrei sa spui povesti,
sa traiesti...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu