Printre sute de catarge
foi, milioane de hartii scrise nescrise, uitate de dumnezeu pe mese ruginite,
printre ultimele clipe ale existentei
ma strecor ca o soparla nevazuta,
ca un fir de iarba secatuit,
in cautare de apa.
Am amintit sublimul cuiva,
dar oare cum mi l-ar fi luat cineva ?
Zilele astea voi scotoci prin lumina
sa ma gasesc sa ma izbavesc, sa miros a rasina,
iar noaptea
voi cauta lumea printre sute de catarge.
**
fiecare zi care trece
si bucuria fiecarei clipe de bucurie
care se regaseste in ea insasi,
lucrurile marunte dintre noi
si sufletul care respira profund,
pe toate mi le amintesc, mi le jur, mi le pastrez, mi le mai doresc
mi le doresc din nou la asfintit, la pranz, in miez de noapte,
mi le doresc cu speranta si adevar si incredere si dreptate,
mi le doresc fara pacat.
Lumea va deveni mai buna intr-o zi,
asa,
cu fiecare minut de vesnicie intruchipata in iubire
si cu fiecare geana de lumina izvorata din inima ta si-a mea.
**
Ceai verde cu portocale
Intr-o seara de septembrie, tarziu,
ma transform in ioana din noapte
si privesc luna cum se coace,
lucrurile cum dorm in jurul meu,
visele cum se trezesc
si dor.
Asfintitul s-a topit demult,
Rugaciunea nu se mai aude,
Oamenii ar fi crezut
Dar nimeni nu mai spune...
In seara asta de septembrie
am murit si am renascut putin,
fara tine.
dar n-ar fi fost la fel
daca ar fi fost altfel.
**
Priveste-mi parul saten,
Blond intunecat,
Fiecare vers e un indemn
Iar eu te resping... sau tu ?
Suprafata buzelor la patrat, in fiecare dimineata cuvantul care-mi ia somnul de pe buze
Este singuratate, spusa verde-n fata, verde-n spate,
In fiecare vers si cu fiecare carte...
Asteptam impreuna, asteptam separat,
Asteptam fiecare la o margine stramta de pat...
Asteptam dimineata si cuvintele puse la uscat,
Ca sa adormim iar intr-o zi de vara pana-n seara de pacat...
Ti-as spune si ti-am spus
Dar dorintele tale nu se vad nici macar la apus,
Cand lumea se zguduie si se-aude pana la mine
Si plansetul copiilor mei nenascuti ma urmareste din tine.
**
Azi mi-am pierdut auzul
în mijlocul mulţimii…
Am adormit
Cu zorile şi câinii,
Iar frumuseţea zilelor ca neaua
mi-au amintit de tine,
de ceva anume,
zălog,
vremuire.
**
In afara timpului
Esti
In afara de timp
Exista vise, povesti,
Iar lumile se confunda.
Amintim povesti, vise,
Ca sa ne imaginam timp.
**
you
unknown
creating the voice in me
running from the world and within it
helping my expression to emerge
and making me try myself out
in the fear of self-discovery…
who are you?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu